Good times gonna come

What's holding up her face?
Nothing but blue skies

Se facea ca era o zi frumoasa de toamna. Nemaiputand suporta casa goala, m-am inarmat cu aparatul de fotografiat si am fugit in parc. Copacii ma strigau: "Anita, Anita, fa-mi si mie o poza!". Asa ca i-am ascultat... Iar cand am vazut zecile de gaste canadiene pe malul lacului, sufletul meu a inceput sa cante o melodie numai de el stiuta.
Apoi am intalnit un catel adorabil care se intampla sa aiba si un stapan. Ne-am plimbat ore in sir, pana cand s-a facut seara...
Cand am ajuns acasa, am aflat ca am primit slujba pe care mi-am dorit-o si am incercat din rasputeri s-o obtin. Poate ca lucrurile cele mai bune se intampla atunci cand le asteptam cel mai putin sau nu le mai asteptam deloc... Am sarit in sus de fericire si i-am imbratisat pe toti cei care se aflau langa mine!
Dupa care tata ne-a dus intr-o parcare pustie unde am avut onoarea sa conduc Suzuki-ul nostru dragalas. A fost bine! A fost cum nu se poate mai bine... Exceptand faptul ca am intrat intr-o bordura, iar mama era sa loveasca oglinda retrovizoare! Ce familie ciudata mai suntem. Cred ca nimeni nu-i ca noi... Nimeni!
Nu pot decat sa ma bucur, am atatea si atatea motive!

Numai bine :)

Golul

Era trecut demult de miezul noptii. Inchisesem laptopul, stinsesem toate luminile, ma cuibarisem sub paturile mele verzi si incercam sa adorm. Asa a inceput totul. Nici nu mai stiu care a fost scanteia care a declansat lungul sir de amintiri. Era ceva vesel, caci zambeam. Dar dintr-o data am inceput sa constientizez golul.
Toate acele lucruri care mi se pareau dezagreabile: trezirea la 7, micul dejun luat in graba, drumul spre scoala, fiecare pas il rememoram; intarziatul la ore, temele, copiatul la teste, tezele, iesitul la tabla, raspunsul in fata clasei la biologie, agitatia dinainte de bac... Toate imi lipseau acum.
Absente nemotivate, fugit de la ore la cafea in Granitta, rasul fetelor, rasul meu in hohote, tigarile savurate cu Anca, mustrarile si zambetul doamnei diriginte, rabdarea si ironia adorabila a profesoarei de francais, blandetea doamnei Nacu, ochelarii si parul Boroicai, minereul activ cautat de Ilut, ciudateniile lui Cardos, exasperantul de Kando, crucea din pauze... Ce dor mi-e sa ma enervez ca pierd, sa fac semnele pe care numai eu si Mara mea le stim...
Sa sune telefonul si sa vorbesc ore in sir... Fragmente din sute de mesaje am intiparit in minte.
Imi amintesc chiar si teoria literara! Parca-mi vine sa scriu o droaie de pagini dupa dictare. "Ion", "Enigma Otiliei", "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", "Morometii", "Moara cu noroc", Lapu, "O scrisoare pierduta", "Iona"... Cat de departe imi pareti!
Ma simt de parc-ar fi trecut ani de cand ma plimbam in locurile noastre, de parca in loc de memorie as avea un dulap urias din care se deschid pe rand sertare fara sa se opreasca. Si din secunda in secunda ma colpeseste cate o amintire, ca frunzele care se desprind din copac fara sa le poti opri.
Mi-e dor sa calatoresc cu trenul, sa vad chipuri cunoscute, sa aud vorbindu-se pe limba mea, atat de minunata!
Dor sa o imbratisez pe matusa mea si sa glumesc cu unchiul, dor sa gust din bunatatile bunicii, sa ascult povestile bunicului, sa ma refugiez in fundul gradinii cu o carte buna, sa nu pot scapa de cainele care se tine dupa mine ca un scai, privindu-ma ca si cum ar fi un om.
Dor sa ma intalnesc cu tanti Reghina pe scari, sa deschida usa de fiecare data cand urca sau coboara cineva, sa simta intreg blocul mirosul emanat de mancarurile ei.
Mi-e un dor nebun sa iau "Adevarul de seara"... Sa rad cu adevarat. Sau sa merg in Zen cu Corina, sa ne tolanim pe tabureti, sa bem Dr. Pepper, iar ea sa imi impartaseasca povestirile ei inedite, sa fumam tigara dupa tigara si sa depanam amintiri.
Mi-am umplut camera cu poze, dar pozele din minte sunt cele pe care le retraiesc, cele de care mi-este cel mai dor. Incerc mereu sa imi ocup timpul cu ceva, sa nu ma mai gandesc, sa nu ma intristez. Insa mereu imi aduc aminte de cineva, o intamplare, un obicei, o expresie. "Na, poftim!"... Si uite-asa ma inveselesc si devin melancolica in acelasi timp.
Se spune ca acasa este unde iti este inima. In cazul acesta, mi-am gasit cate o locuinta de la fiecare persoana pe care o port in mine. Ce norocoasa sunt!
Totusi, as vrea sa fie una din noptile acelea albe in care dam telefoane cu numar ascuns, ne indopam cu dulciuri, ne jucam orice ne pica in mana, ne uitam la tot soiul de filme si adormim una langa cealalta...

Coldplay - In my place
Asculta mai multe audio Muzica

It's a wild world

Sunt miliarde de oameni in lumea aceasta, miliarde pe care n-ai sa ii cunosti poate niciodata. Apoi mai sunt cei pe care ii descoperi din intamplare, coincidenta. Pot fi veseli, directi, neprietenosi, ignoranti, ingrijorati, nepasatori, deschisi, bine-dispusi, fericiti, tristi. O intreaga paleta de stari pentru fiecare...
In Orillia este un nene care sta toata ziua pe strada si canta la chitara. Il cheama John si de fiecare daca cand ma vede trecand pe langa el, ne oprim sa povestim. Sta pe un scaunel, cu chitara lui in brate, cu husa in care abia se afla cativa banuti si cu tigara atarnand de chitara. Si atunci cand canta, parca uiti de toate problemele, uiti ca nu ai bani sau prieteni, uiti ca ti-a mers destul de prost la ultimul interviu, uiti ca ti-e foame, frig, sete sau... Pur si simplu te bucuri de prezent, de puterea magica a muzicii, de faptul ca exista oameni care oricat de saraci ar fi, au un suflet de aur.
John mi-a dedicat astazi un cantec si i-am promis ca daca ma angajez, am sa ii las un bacsis :)

Numai bine tuturor!

Cat Stevens-Wild World
Asculta mai multe audio Muzica

Si cad...

Prabusire surda, grea... Ca-n visele acelea in care esti la inaltime si cazi in gol... Vrei sa te trezesti, dar ti-e frica, iar apoi tremuri. Nu mai stii daca este vis sau realitate, nu mai poti distinge adevarul de minciuna si totul pare incetosat.
Prea multe cuvinte care ingreuneaza zborul, aripi retezate si pene suflate de timp... Prea multa durere inmagazinata intr-un singur organ vulnerabil, prea multe ganduri... Norii sunt pufosi, moi ca zapada... Vata pe bat. Mmmm... Arata bine, dar nu imi place gustul. Am fost acolo sus si mi-a placut, ce pacat ca nu ii poti atinge, nu sunt palpabili. Ii vezi, stii ca sunt reali, stii cum s-au format, insa raman intangibili.
Nici nu mi-am dat seama cum am aterizat. Picasem pe-o parte si inima mi s-a zdrobit pe un covor de frunze vestejite. Am deschis ochii. Ma durea. Stiam ca a fost ultimul zbor.
Mirosea a pamant umed si a ploaie. M-am ridicat si ma intrebam cum este mai bine? Sa fii cu picioarele pe pamant sau cu capul in nori? Dupa o lunga discutie cu mine insami, am ales prima varianta, dupa care am reparat tot ce am putut de una singura, am facut curatenie, am strans totul ca sa pot merge mai departe si mi-am pus gratar la suflet... Sa nu mai intre nimeni in el cu cutitul.
Acum pasesc prin lume, visez in verde, nu la fel cum o faceam altadata, desigur. Acum am vise si mai mari, orizonturi largite si posibilitati nemarginite!

"The old dreams were good dreams; they didn't work out, but glad I had them. "

Emiliana Torrini- Nothing brings me down
Asculta mai multe audio Muzica

John Q.

Tatal meu a insitat sa ne uitam la acest film, si cum in fiecare seara in casa noastra se da maraton, astazi am ajuns si la el. Acum ma tot intreb daca a avut sau nu vreun rost sa il vizionez. Cred ca mai bine ar fi sa raman obiectiva, adica sa ii enumar partile pozitive, dar si pe cele negative. Am citit comemnturile de pe Cinemagia si mi se pare ca toate il ridica in slavi.
In primul rand, ar fi jocul teatral, destul de bine regizat; se vede clar ca Denzel a pus suflet in rolul sau. Pot spune la fel si despre fiul si sotia lui, insa in schimb ceilalti erau cam paraleli, indeosebi politistii.
Apoi ar fi povestea cu finalul fericit, care te unge la suflet, iti da speranta sa mai crezi in miracole, dar sa recunoastem ca e pe atat de neverosimila. Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar totul pare tras de par, lungit, dramatizat. In fond, e vorba intr-un fel de manipularea prin speranta. Si-mi amintesc o discutie cu o prietena care ma intreba cum tii un om in viata... Cu speranta, zise. Cum crezi ca tin in viata oamenii aceia saraci si subnutriti din Africa? Seicii le dau speranta si atat.
Cert este in schimb faptul ca un parinte ar fi in stare sa faca orice pentru viata propriului copil. De aici si pana la a incuia intreaga sectie de urgenta dintr-un spital, de a lua ostatici si a nu fi prins ore in sir, in vreme ce politia este afara si nu face aproape nimic e cale lunga. Unde mai pui si faptul ca in acelasi timp o femeie moare in accident de masina, are bratara de donator si se dovedeste a fi compatibila cu micutul fiu? Mai mult, pretul operatiei mi se pare umflat cu pompa.
Totusi, acestea sunt doar opiniile mele. Cel mai bine ar fi sa descarcati filmul, daca sunteti curiosi sau vreti sa ma combateti :P
Numai bine!

Zi speciala cu parfum de toamna...

Sunt oameni pe care oricat de tare i-am rani sau ne-ar rani, tot ne intoarcem la ei, tot ii vrem aproape. Si asta pentru ca ii iubim si ne iubesc.

Acum un an, incepea o toamna frumoasa, cunosteam persoana care avea sa fie langa mine pentru un an si decorul era unul de basm, in care eu eram floarea si el - micul print. Colindam strazile Baii Mari, ale Timisoarei, ale Resitei, jucandu-ne "Cap ou pas cap?", sunam la portile caselor ca apoi sa fugim, ne propteam in mijlocul drumului ca sa enervam masinile, ne puneam piedica pe covorul de frunze, faceam o gramada de nebunii, ah! Ce bine era :) Niciodata toamna nu fusese mai frumoasa...

"Love makes you do crazy things, insane things. Things in a million years you'd never see yourself do. But there you are doing them... can't help it."


Uneori ai atatea lucruri pentru care sa ii multumesti unei persoane si prea putin timp sa o faci. Tu esti "persoana mea", un fel de eu ascuns care stie mai multe despre mine decat stiu eu insami, persoana cu care-am oprit timpu-n loc de multe ori, persoana al carei zambet imi ajunge ca sa zambesc toata ziua, persoana la ale carei poze agatate intr-un colaj pe perete ma uit in fiecare dimineata ca sa reusesc sa ma trezesc din pat, persoana careia ii urez "Buna dimineata" atunci cand eu de fapt ma pun sa adorm, persoana pentru care imi verific emailurile grabnic in fiece zi, persoana a carei voce m-a fermecat acum un an pe vremea asta.
Azi nu este o zi oarecare, ci una deosebita, e ziua ta! Ziua in care poti face ce vrei tu, ziua in care ai dreptul sa nu speli vasele, in care poti visa cu ochii deschisi, in care primesti cadouri, telefoane, mailuri si mesaje, toate spunandu-ti: "La multi ani, Dumy !"

PS: I LOVE YOU... ( dar simti deja ) >:D<

Aaron - Little Love
Asculta mai multe audio Muzica

Visuri puerile sau cum vreau sa ma fac mica

Mai tineti minte cand eram mici si tot ce vroiam era sa fim faimosi? Fiecare visa sa fie cantareata cand tinea in mana sprayul ca pe un microfon, cantand de zor la "Ploaia stelelor", imaginara, desigur. Sau cand improvizam scenete in care ne vedeam actrite, jucand roluri serioase? Sa nu mai vorbesc de baietii obsedati de masinute care vroiau sa devina soferi de Formula 1.
Cu totii aveam vise, insa putini au ajuns ceea ce si-au propus in copilarie. Oare din cauza procesului cumplit numit maturizare? Unii realizeaza cu timpul ca vor cu totul si cu totul altceva decat planurile juvenile. Pentru altii decid parintii, greseala fatala si frecventa... Dar multi habar nu au ce vor.
Apoi vine viata si ne loveste, scoala, slujba, familie, copii, nepoti si nici nu-ti dai seama cum imbatranesti, iar tot ce vrei e sa fii din nou mic. Iar atunci cand erai mic, nu vroiai decat sa te faci mare. Ce ironie!


PS: E prima oara cand apar intr-un ziar. Vazand poza, mi-am dat seama ce intorsatura a luat viata. Daca ma intrebai cand eram mica unde este Canada si care-i capitala, habar n-aveam sa raspund. Probabil copilul din mine s-ar simti vedeta, dar imi dau seama ca nu este ceva grozav. Este legat de a fi in locul potrivit, in momentul potrivit si de a cunoaste persoana potrivita: Ashiko! Drumming Away Hunger Festival. Multe tobe, multe formatii, vreme superba, duminica frumoasa. Ne-am simtit bine!
Fotografia apare si aici.